In anii precedenti am avut expozitii la DBE ale prietenilor Costin Chioreanu si Mihnea Badea. Anul acesta voi continua pe aceasta linie, insa noul invitat este un Suflet Frumos ce se afla la prima expozitie de pictura, putem spune un debutant.
Mi-a placut mult discutia de acum cateva luni bune, cand am povestit de platforma DBE si de faptul ca aceasta persoana ar dori sa impartaseasca si cu altii cateva idei exprimate prin pictura ei. Si, din nou onorat am fost cand mi-a spus ca DBE i se pare cadrul perfect pentru o lansare, pentru o premiera, pentru o expozitie. Este fascinant sa vezi ca DBE determina spectatorii sa-si doreasca sa expuna, sincer!
La acea vreme am vazut un prim tablou si cateva schite din al doilea, dar mi-a placut mult ceea ce am vazut. I-am cerut sa-mi povesteasca si in scris conceptul acestei expozitii si, dupa cateva zile, am ramas placut surprins de fondul ideilor.
Asadar, ca sa vedem cine este si ce face, am ales varianta „ DBE clasica”, adica incepem cu un CV atipic si apoi continuam cu un set de intrebari si raspunsuri, pentru a descoase persoana in cauza:
„ Mereu mi-a fost greu sa vorbesc despre mine. Cand eram mica ai mei ma caracterizau cunoscutilor ca fiind ’rusinoasa’. Treaba insa nu este chiar asa, nu ma consider a fi rusinoasa, desi timida pot spune ca sunt (putin), dar cred ca mai corect ar fi tacuta… imi place sa imi ascult propriile ganduri chiar si atunci cand sunt inconjurata de oameni, ma ascult pe mine si apoi pe ei, imi place sa ii aud vorbind fara sa ii deranjez (care ar fi scopul?).
Dar sa pornim cu inceputul, cu o plasare in timp si spatiu, nu? In cazul acesta numele meu complet este Vulpe Alexandra Cristina sau Ale/ Alex pentru prietenii vechi cat si cei noi.
M-am nascut in Tulcea, cu 26 de ani in urma, intr-o zi de decembrie cu mult viscol si zapada, acolo unde incepe calatoria spre inima Deltei cat si povestea mea.
Primii ani ai copilariei i-am petrecut la bunicii rusi, in Delta, intr-un satuc cu nume greu de pronuntat pentru necunoscatori, Sfistofca. Probabil trebuia sa mentionez mai devreme ca mama e rusoaica, iar tata roman… dar se pierdea din mister. Am avut o copilarie frumoasa si interesanta si ca toate lucrurile frumoase, amintirea acesteia trebuie pastrata ca atare, fara sa fie explicata sau disecata… altfel si-ar pierde farmecul.
Dupa cum spuneam, mi-am petrecut copilaria inconjurata de rudele mele ’lipoveni’ bunici/ matusi/ veri/ cunoscuti. Accentuez acest aspect, deoarece pe parcurs voi lamuri de ce este asa de important.
Evident timpul a trecut, am intrat in clasa I si am descoperit ca viata mea pana atunci fusese ca un basm, inconjurata de libelule, flori si albinute. Am realizat rautatea de care pot da dovada copii de varsta mea cand sunt pusi in fata unor aspecte cu care nu sunt familiarizati. Dar imi place sa ma gandesc ca daca nu simtim pe pielea noastra raul, nu putem aprecia lucrurile bune. Astfel, am descoperit ca imi pot crea propria lume cu ajutorul culorilor, undeva pornind de la ultima fila a caietului de dictando, catre mijloc iar cand paginile se imputinau treceam pe unul nou. Acesta a fost inceputul… pasul care m-a facut sa decid ca vreau sa urmez liceul de Arta, specializarea: pictura de sevalet.
La sfarsitul clasei a XII-a, m-am simtit atrasa de mirajul hainelor, asa incat, cinci ani mai tarziu, am absolvit facultatea si masteratul in Arte Decorative si Design, specializarea Strategii de moda si Costum, din cadrul Universitatii de Arta Bucuresti.
Au fost ani frumosi si captivanti, in care am invatat lucruri interesante, am creat costume pe care le-am adus la viata in diverse prezentari si performance-uri… dar in care am ravnit sa revin la prima mea iubire, pictura.
Si pentru ca atunci cand un gand nu iti da pace, trebuie sa il pui in aplicare (pentru a te simti impacat si implinit cu tine) am hotarat sa-mi indeplinesc visul prin acest proiect. Numele sau este: LULLABY OF BROKEN DREAMS.
Initial alesesem o alta denumire…dar dupa ce am mai disecat ideea, am decis ca este important pentru mine sa las privitorului putin mister, sa nu ii ofer tot… asa cum lucrarile ii ofera franturi din amintirile si visele mele, la fel sa se intample si cu titlul acestei serii de tablouri.
LULLABY OF BROKEN DREAMS este o serie de tablouri pe care am gandit-o in doua parti. Prima parte cuprinde 6 lucrari pe panza si 3 schite in creion ale acestora (de fapt varianta originala a 3 dintre cele 6 tablouri). Continuarea acestei prime serii, partea a 2 a, va urma intr-un viitor apropiat si va umple anumite spatii goale din franturile de vise.
Seria de lucrari este o combinatie de elemente realist e, imbinate cu elemente personale distorsionate. Conceptul este unul extrem de personal, incat toate personajele, in mod constient sau nu , reflecta intr-un fel propria mea persoana .
Lucrarile sunt intruchipari a le elementelor interioare ce mi-au marcat copilaria (de la traditii , la povestile rusesti din folclor despre diverse spirite si creaturi: baba Yaga, vidme, demoni ce apareau sub forma persoanelor dragi la mi e zul no p tii in vise etc).
Conceptul se bazeaza foarte mult pe lumea viselor (mai putin partea vizuala si mai mult ideea sentimentelor pe care le ai, a simbolismului din ele). Cum spuneam, mi-am trait primii ani din viata crescuta de bunicii mei rusi-lipoveni.
Ca o mica paranteza, rusii sunt persoane extrem de religioase, viata lor este dictata de traditii, religie, obiceiuri. Orice activitate , oricat de banal a, cum ar fi mancatul sau bautul , incep e si se termina cu un obicei impus si pastrat de sute de ani.
Astfel , la baza conceptului pentru aceasta serie sta unul din aceste a . Se refera la sfoara rosie pe care bunica mi-o lega in jurul taliei. Sfoara pe care trebuia sa o port in fiecare minut din zi si noapte. Trebuia sa am grija de ea, sa nu se rupa sau deznoade in special pe tim p ul noptii. Involuntar, acest obicei m-a marcat deoarece nu il puteam intelege. Era u n obicei incomod si totusi extrem de important.
Mai tarziu mi-a zis ca acest fir reprezinta de fapt legatura dintre corp si suflet iar noaptea era cel mai important sa ai grija de el, deoarece in credinta ruseasca noaptea demonii vin in somn si incearca sa iti fure sufletul (de aici si ideea de cosmar).
Firul rosu , legat , actiona ca un talisma n ce te proteja de ei si iti garanta uniunea sufletului cu trupul. Acesta dovede a ca purtatorul este uman, ca apartine Cosmosului si nu Haosului (asa zisii demoni si diavoli din credinta ruseasca). Pentru un crestin de rit vechi era total interzis sa nu porti acest fir. Astfel , cand o persoana facea tranzitia dintre o lume catre cealalta, era necesar sa fie lasat sa plece (prin dezlegarea firului, ca mai apoi sa fie acceptat in noua viata prin legarea unui nod nou sau uneori prin legarea unui fir nou ) .
O lume interioara incepea sa se formeze, o lume in care firul rosu trona. Tocmai din acest motiv FIRUL este arhetipul de baza care se va regasi pe parcursul intregii serii.
Acest fir magic se poate intinde sau incurca atat de tare dar nu se poate rupe niciodata. In cazul meu consider ca acest fir este legatura dintre suflet si trup , ce se materializeaza intr-un univers al viselor.
Un alt element important sunt albinele, simbol al sufletului, al mortii si renasterii. Datori t a abilitatii de a-si gasi drumul inapoi spre casa chiar si dupa distante mari , au ajuns sa reprezinte sufletele celor morti. Acestea avand o legatura foarte mare cu credinta , cum ca sufletele persoanelor recent decedate apar in visele celor dragi, cerand ceva sau neputand depasi ideea ca viata lor s-a sfarsit .
Toate aceste sentimente ce vin cu fiecare poveste , iau o forma umana, se materializeaza intr-un portret din serie. Fiecare dintre ele reprezentand sentimente si simtiri, inocenta, dorinta, frica, disperare… sentimente prin care trecem cu totii in vise. Portretizare a sufletului si nu a trupului, a situatiilor in care ne regasim in interior. I ncerc mereu sa portretizez cele mai fragile si vulnerabile momente ale mele.
Este un mod de comunicare pe care nu il pot folosi prin limbajul verbal. Fiecare tablou cre e aza o poveste , pornind de la un arhetip , rezultand imagini ale unui mit intr-o lume a visului. ..
Prefer sa ma opresc aici si sa las privitorii sa descopere elemente noi si conexiunile dintre ele. Si, de ce nu… poate nu voi fi singura care se regaseste in aceste lucrari.”
Buna Ale! Misterioasa si incitanta prezentarea conceptului tau. Ai fost mai putin rusinoasa, sfioasa sau timida de data asta. Nici chiar macar tacuta. Ce s-a intamplat cu tine? Vad ca-ti dai drumul mai usor in scris decat prin vorbe. Sau ma insel eu?
„ Buna Doru! Chiar nu exageram cand am spus ca mereu mi-a fost greu sa vorbesc despre mine. Dar… da, imi este mult mai usor sa ma exprim in scris (desi nici acum nu mi-a fost chiar asa usor cum pare). Iar pentru a ma regasi, a trebuit sa il trimit pe Silviu in parc la plimbare sa pot ramane doar eu cu gandurile mele. Din acel moment, totul a curs de la sine.”
De unde si pana unde ideea de a expune la DBE? Silviu a parut persuasiv din cale afara cand mi-a povestit de ce comoara are langa el, dar eu am parut usor circumspect, mai ales ca el nu avea cum sa fie altfel decat subiectiv.
„ Pai am fost la ambele editii DBE din Alba Iulia, iar cu aceasta ocazie fusese prima data cand ajungeam in acest oras si vizitam cetatea. Ideea si sentimentele de bine pe care le-am avut acolo m-au facut sa imi doresc ca prima mea expozitie (de suflet) sa se desfasoare intr-o locatie inedita. Festivalul si spatiile Ryma imi ofereau acest sentiment. Cetatea se potriveste de minune ca decor pentru ideile mele.”
Chiar asa, ce reprezinta pentru tine DBE? Cum ti s-au parut ultimele doua editii?
„ Pentru mine este un festival unic in Romania. Am fost la multe festivaluri din tara dar acesta este cu totul altceva, locatia este magica iar sentimentul ca suntem toti o apa si-un pamant, ca nu te judeca nimeni, ca nu exista delimitare intre VIP si spectatori, pentru mine este foarte important. As putea spune ca acest lucru este unul din cele mai importante caracteristici. Probabil ca datorita acestui aspect suntem atrasi cu totii de DBE. Faptul ca ne aflam toti in acelasi cadru, ca suntem egali (daca pot spune asa) desi fiecare traieste momentul prin prisma propriilor sentimente. Ultimele doua editii au fost deosebite, am descoperit niste trupe de care nu aveam cum sa aflu si care acum imi sunt foarte dragi. De exemplu, Dirty Granny Tales, Alcest, Solstafir si Coulisses, Of the Wand And The Moon, plus multe alte trupe de care nu auzisem pana in acel moment dar care s-au dovedit a fi surprize foarte placute.”
Dar de la noua editie ai vreo curiozitate?
„ Am mai multe curiozitati. Cateva dintre ele ar fi: Dale Cooper Quartet, Zero, Promise and the Monster, Turning Golem/Vulture Industries. Dar acestia nu sunt singurii, cu siguranta astept sa vad tot si sa fiu placut surprinsa si de restul.”
Ce ii lipseste DBE-ului? Unde si ce ar mai trebui imbunatatit? Te intreb asa, in calitate de spectator…
„ Cel putin pentru mine, editiile precedente au fost mai problematice in privinta mancarii. Din punctul meu de vedere, cel al unui vegetarian, as zice ca ar merge imbunatatita zona asta. Poate mai multa mancare si mai diversificata. Si de ce nu… poate chiar si niste fructe, ha!”
Tu ce muzica asculti? Ce trupe ti-au placut din cele aduse de DonisArt?
„ Cum spuneam putin mai sus, mi-au intrat in suflet Alcest, Dirty Granny Tales, Solstafir, Of the Wand and the Moon, Isobel and November cat si Coulisses… dar pe langa acestea, ii iubesc pe cei de la Mono si Rome. Ascult cu mare drag inca din copilarie Ulver, Anathema, Paradise Lost, My dying Bride, Lacrimosa, Horrorpops, Nekromantix, Pain, Nine Inch Nails, The Gathering, iar mai nou, de cand i-am descoperit, pe cei de la Sunset in the 12th house, How to destroy angels, Baroness, Diary of Dreams. Imi place sa diversific ceea ce ascult, sa descopar lucruri si sunete noi, in functie si de starile in care ma aflu in acele momente. Nu sunt fixata intr-un anumit stil muzical. Ar fi tare pacat sa ne limitam doar la ceva anume. Ah… lista ar mai continua… dar prefer sa ma opresc aici.”
Ce alte trupe, concerte, festivaluri ti-au placut mult si ce muzicieni ti-ai dori sa-i vezi in Romania?
„ Dintre cei pe care i-am vazut in concerte, mi-au placut foarte mult Mono, Diary of Dreams, Project Pitchfork, Rabia Sorda, Mortiis, Combichrist, Anneke van Giersbergen , Rome, Anathema cat si Tarja Turunen (fusesem fanul ei infocat in copilarie… nu puteam sa ratez sansa de a o auzi macar o data live). Cat despre cei pe care as vrea sa ii vad in Romania sunt: Volbeat (pe care i-am ratat cand au venit prima data in Bucuresti), The DresdenDolls, Cocorosie, Horrorpops (au fost prima trupa de rockabilly pe care o descoperisem si care imi este la fel de draga ca la 18 ani), My Dying Bride pe care probabil ii voi vedea anul acesta in Bucuresti, Tiamat care vor canta la B’est fest anul acesta, Ulver si Nine Inch Nails.”
Sa ne intoarcem la ale tale. Mai precis, la vestimentatie. Este o meserie usoara, facila? Poti trai in Romania din vestimentatie?
„ Din pacate nu. Nu este o meserie usoara. Iti trebuie multa pasiune sa o inveti si sa o stapanesti. Orice pas marunt din procesul de creatie vestimentara trebuie calculat cu precizie, de la cercetarea tendintelor si a materialelor pana la realizarea tiparelor si a schitelor de idee, astfel incat rezultatul sa fie unul perfect. In domeniul acesta nu exista loc pentru greseli. Din pacate este foarte greu sa reusesti sa traiesti din asta, la noi in tara. Pasiunea nu este de ajuns pentru a avea succes, iar mentalitatea publicului consumator inca nu este destul de educata pentru domeniul acesta.”
Te poti lauda cu ceva tinute speciale? Se pot vedea undeva? Cine sunt clientii tai?
„ In momentul de fata nu se pot vedea nicaieri. Dar au putut fi vazute cateva din costumele create de mine, cel mai recent, in cadrul expozitiei Romanian Design Week preview, de la palatul Stirbei, in mai. In rest, au fost destul de multe expozitii si performance-uri in care creatiile mele au putut fi vazute in Bucuresti de-a lungul anilor. Cat despre clientii mei, de ceva timp sunt foarte selectiva. Accept doar acele proiecte care stiu ca imi vor face placere sa le realizez, care ma provoaca intr-un fel sau altul.”
Imi amintesc ca vorbisem noi sa facem cateva camasi/tinute unicat pentru DBE dar ma tem ca este prea complicat. Desi, ca intentie, suna chiar interesant. Crezi ca vom realiza candva asta? Eu as fi primul care as cumpara camasa “gandita” de tine. Si poate nu si ultimul, heh.
„Bineinteles ca vom putea realiza acest proiect. De ce nu?”
Ce artisti din acest domeniu te inspira si cat de departe te vezi ajunsa prin ceea ce faci?
„ Ah… sunt atat de multi artisiti pe care ii ador! Dar ii voi mentiona doar pe Alexander McQueen, Galliano, Hussein Chalayan, Sandra Backlund, Elie Saab si, nu in ultimul rand, Iris van Herpen. Pe viitor mi-as dori sa pot lucra macar o data cu Colleen Atwood, cea care a realizat costumele pentru mai toate proiectele lui Tim Burton, dar vom vedea pe ce carari ma va purta viata.”
Hai sa vorbim si de pictura. Ai ceva pictori care sa-ti fi marcat adolescenta?
„ I-am admirat de cand ma stiu pe impresionisti, pe Monet si Manet, Renoar si Degas cu ale lui balerine diafane. Putin mai tarziu l-am descoperit pe avangardistul Gustav Klimt care nu inceteaza sa ma uimeasca nici macar acum si ale carui opere am putut sa le admir in Viena acum trei ani. In liceu m-au marcat suprarealistii Dali si Rene Magritte cat si Johannes Vermeer cu luminile lui scoase parca din povesti cu zane. Iar in prezent descopar aproape zilnic cate un artist contemporan care reuseste sa imi capteze interesul. Dar ca exemple ii mentionez pe Lory Earley, Jana Brike, Mark Ryden, Ray Caesar, Audrey Kawasaki, Zdzislaw Beksinski. Mai toti fiind adepti ai curentului lowbrow… pe aici ma incadrez si eu (ma refer la stil).”
Lucrarile tale sunt foarte expresive, cu culori vii prezentate peste tot. Tin minte ca ti-am spus inainte de a-mi prezenta tu conceptul ca elementele tale inserate pe panza ma trimit la cultul lipovenilor. Si apoi am aflat ca asta chiar esti. Este o caracteristica a voastra aceasta inlantuire de culori vii?
„ As zice ca da! Cu siguranta culorile puternice sunt caracteristice pentru noi. Exista culoare peste tot. De la usile, ferestrele si grinzile caselor pana la hainele si baticele inflorate purtate de femei in biserici, totul este o explozie de culoare. Cu cat mai multa culoare cu atat mai bine, ha ha!”
Cunosti si alti pictori lipoveni care sa trateze temele dezvoltate de tine in aceasta expozitie?
„Nu cunosc alti pictori lipoveni care sa trateze aceste teme… de fapt, nu cunosc, nici macar alti pictori lipoveni.”
Ce ar trebui sa mai stim despre aceste lucrari ale tale? Vor fi si la vanzare la Alba Iulia?
„ Momentan nu vor fi de vanzare. Probabil dupa ce voi termina intreaga serie voi face si pasul acesta. Dar, pentru doritori, vor fi la vanzare printuri mari ale lucrarilor, pe o hartie deosebita, scoase intr-o editie limitata, special pentru acest eveniment, cat si cateva albume ce vor cuprinde toate lucrarile expuse si ale lor detalii.”
Stiu ca te ocupi si cu tot felul de accesorii handmade si nu numai. Crezi ca ne poti pregati cateva piese personalizate cu DBE? Ne poti arata ceva din ceea ce faci?
„ Ma ocup si cu asta din cand in cand, am participat si la cateva targuri in Bucuresti. Tot ce am avut facut s-a vandut dar, din pacate, nu am apucat sa le si pozez. Sper sa am timp sa pregatesc ceva deosebit pentru DBE dar nu promit nimic. Deh, timpul asta…”
Cateva voci mi-au soptit ca te-ai pricepe si la tatuaje, doar ca nu prea ai timp sa le faci pe toate. Asa e? Crezi ca m-as putea risca sa-mi las umarul tatuat cu DBE chiar de tine? Si-asa nu am nici un tatuaj.
„ Pentru ca nu am asa multi clienti ca la un salon, imi fac timp de tatuaje. Este noul meu job, daca pot spune asta. Si imi place sa simt provocarea unui model nou. Cat despre umarul tatuat cu DBE, te astept oricand vrei sa il ’batem’ definitiv in piele.”
Putem discuta de hobby in cazul tau? Exista si altceva in afara de ceea ce am povestit pana acum? Poate calatoriile?
„ Ah… ador sa calatoresc. Cu cat mai departe si salbatic este locul, cu atat mai bine. Ha ha… m-as angaja ca si calator full-time daca ar fi posibil! Pe viitor as face un tur al Asiei (cu rucsacul in spate) dar pana atunci sper sa vizitez Irlanda si Egiptul. Lasand asta de-o parte, cand am putin timp liber la dispozitie imi place sa citesc (si sufar de fiecare data cand termin o carte). Iar vacantele incerc sa mi le planific in asa fel incat sa existe macar o pestera prin apropierea obiectivelor pe care le vizitam. Sunt indragostita de exploratul pesterilor, m-as pierde cu drag in galeriile lor.”
Esti nascuta in Tulcea dar stai in Bucuresti. Prietenul tau este nascut tot in Tulcea si tot in Bucuresti sta. Exista vreo atractie speciala sau vreun mister intre tulceni, poate, heh?
„ Ha ha ha… poate ca da! Toti prietenii tulceni pe care ii avem fac pereche tot cu de-ai nostri. Poate de vina este locul in care ne-am nascut. Este o zona deosebita si suntem mandri ca am crescut cu Delta aproape. Amuzant este faptul ca desi amandoi suntem tulceni (nascuti si crescuti acolo) si, desi ne stiam din vedere, ne-am imprietenit in Bucuresti. Cu siguranta este o atractie speciala.”
Ganduri de casatorie, de copii? Care e traditia la lipoveni cu nunta? Se tine 3 zile si 3 nopti?
„ Momentan nu, suntem foarte bine asa si nu avem nevoie de nici un act care sa ne lege mai mult decat suntem. Dar pe viitor… probabil (asta ca sa stea ai nostri linistiti cand vor citi, hah). Cat despre copii, nu ma vad mama in viitorul apropiat (doar trebuie sa fac turul ala al Asiei, ha ha) dar chiar si asa avem o fetita cu blanita neagra si codita, pe nume Luna, iar pentru moment este de ajuns. Traditional, asa este! Trei zile si trei nopti. Dar musai sambata, duminca si luni! Tot ce stiu este ca prima zi e numita a ’margelelor’ si participa numai fetele (de la cele mici la cele mari). Hmmm… cred ca va trebui sa imi intreb mama si bunica de alte traditii de nunta.”
Mi-a placut ca, in urma unui quiz facut anul trecut, voi ati scris despre o editie DBE in delta. Foarte, foarte tare ideea! Silviu era super entuziasmat. Unde credeti ca s-ar putea desfasura o asemenea editie?
„ Da, Silviu se entuziasmeaza foarte repede. Ca si locatie, plaja de la Sulina ar fi foarte potrivita, este mare si deosebita, departe de aglomeratia oraselor dar aproape de canalele care duc spre inima Deltei. Cu siguranta sunt foarte multi cei care nu au ajuns inca in aceasta parte a tarii.”
Ce alte locuri spectaculoase poti fi vizitate in Delta Dunarii? Mie mi se pare un loc de vis. Desi iarna este foarte, foarte grea pe acolo.
„ Asa este! Iernile sunt grele si reci. Dar orice sat din Delta Dunarii merita vizitat, sunt extrem de pitoresti si autentice. Au ceva deosebit de oferit, de la peisaje la locuitori. Ar mai fi padurea Letea cu ai ei cai salbatici, prin care trebuie macar o data in viata sa te plimbi si sa ii admiri copacii si lianele pline de trecut si povesti de dragoste. Si ca un mic secret, aici este locul in care poti admira cel mai frumos cer instelat si cel mai spectaculos rasarit sau apus.”
Am vazut filme cu actiunea in delta si vedeam ca lipovenii sunt cam duri, asa… si razbunatori din cale afara. Acele chipuri cu ochi albastri, parul blond sau roscat, super loiali dar si fara scapare daca ai calcat pe bec. Asta e realitatea sau mai exagereaza si scenaristii astia? Stiu ca sunt si multe povesti despre comportamentul lipovenilor.
„ Mult este si exagerat. Daca nu s-ar exagera, nu s-ar mai vinde povestile astea. In general lipovenii sunt oameni simpli si totusi primitori. Sunt extrem de veseli, in ciuda greutatilor care ii incearca. Probabil sunt duri intr-o anumita masura, datorita conditiilor de viata, cert este ca sunt oameni puternici si loiali. Au vieti simple, unii ar spune primitive. Dar nu sunt lucrurile simple cele mai frumoase?”
Draga Ale, multumesc pentru disponibilitatea ta de a povesti in acest mod si mult succes cu al tau concept, pentru ca stiu ca mai ai ceva de lucru pana in august. Dar sa vii neaparat intr-o tinuta cu fir rosu, da? Sa ne vedem sanatosi si cu chef de tot. O ultima intrebare: unde crezi ca incepe norocul si se termina destinul?
„Firul rosu va fi cu siguranta prezent… in tinuta sau in par.
Norocul incepe cu noi. Cred ca ne nastem cu noroc, iar de-a lungul vietii trebuie sa invatam sa il cultivam. Cu cat evoluam noi ca oameni, cu atat evolueaza si ’norocul’. Nimic nu este intamplator. Atat norocul cat si destinul sunt reflectii ale actiunilor si deciziilor noastre. Cu fiecare persoana pe care o intalnim si fiecare decizie pe care o luam putem sa mergem pe o alta cale a destinului. Probabil ca si destinul asta al fiecaruia… este atat de intortochiat ca nu se termina niciodata.”
Acu’ sa vedem daca va apuca Ale a noastra sa faca macar o camasa DBE pe care sa o port cu mare drag. Deci mingea este in terenul ei acum… Cat despre tatuajul DBE, m-as bucura sa vad daca ar exista un voluntar, as putea spune ca ar exista primul „fan DBE” in viata… Daca exista vreun doritor sa incerce, cu mare drag il voi pune sub lumina reflectoarelor! Asta chiar ca ar fi o noua poveste frumoasa, heh. Ne vedem in cateva saptamani, sa ne bucuram ochii cu lucrarile acestei lipovence timide dar plina de talent artistic.
– See more at: http://www.darkbombasticevening.com/ro/lullaby-broken-dreams#sthash.QutNFJvx.dpuf
