Interviuri

Interviu cu Hervé Coquerel, bateristul trupei franceze Loudblast

de Alexandru Cosmin LUPU

Joi 1 mai,l-am întâlnit pe Hervé în barul Carre des Hales din Lille, unde a venit pentru ascultarea  noului album al trupei Loudblast. Cu toate că membrii trupei nu mai locuiesc în Lille,rockerii rămân tributari orașului în care s-a reunit trupa pentru prima dată. Hervé locuiește acum la Calais, la 150 de kilometri de Lille.

În bar la ora prevăzută pentru începerea evenimentului (19:30) erau deja prezenți circa 30 sau 40 de fani. Alături de Hervé mai erau prezenți membrii familiei sale și responsabila pentru comunicare a trupei. Înainte de a începe discuția cu Hervé, acesta a dat un interviu în direct la radio. Interviul a durat o jumătate de oră. Până la ora 23 au fost puse extrase de pe albumele Loudblast, iar după aceea a fost oferit spre audiție noul album Burial Ground. Pe toată durata intâlnirii noastre (3 sau 4 ore), fanii veneau la masa noastră și-l îmbrățișau pe Hervé. Acesta la rândul său îi primea pe toți ca pe niște vechi prieteni.

Eu: Cum se face că deși sunteți o trupă 100% franceză ați ales să cântați în engleză?

Hervé:  Cred că pentru a cânta death cel mai bine este să cânți în franceză. Cred că astfel publicul înțelege mai bine și death-ul se face în general în engleză.

Nu aveți în Franța opinii care să conteste această opțiune a voastră?

Nu, nimeni nu a spus niciodată nimic. Noi cântăm mult în străinătate, iar pentru a cânta în SUA sau în Japonia trebuie să ai versuri în engleză. Peste 2 ani Loudblast va aniversa 30 de ani de la înființare, dar chiar de la început am cântat în engleză. Peste tot pe unde am cântat acest lucru a fost foarte bine primit.

Eu vă știu de mai bine de 20 de ani și întotdeauna v-am considerat o trupă de primă mână. Nu aveți în proiect o descindere în România?

Am cântat mult în Estul Europei. Am cântat în Rusia, în Cehia, în Polonia, am fost foarte bine primiți, dar în România n-am ajuns niciodată. Există în România cluburi specializate pentru concertele de metal?

Există, există și concerte, doar că publicul se urnește mai greu.Trupele românești mai mari ca Negură Bunget sau Dordeduh, Gothic etc au mai mult concerte în afara țării.Trupele românești mai cunoscute cântă în românește, iar asta nu-i împiedică să aibă ceva succes în Europa.

Am văzut și noi o trupă cehă ai cărei membri cântau în limba lor și suna destul de bine. Noi cu engleza am mers peste tot. Până acum n-am cântat în Quebec, în rest am avut concerte în tot spațiul vorbitor de franceză. Într-o lună vom avea un concert în Reunion. În Quebec sunt mai legați de franceză și nu înțelegeau cum se poate ca o trupă franceză să cânte în engleză. Ei au tendința de a respinge tot ceea ce este în engleză. Dar acum cu acest nou album vom avea câteva concerte și în Quebec.

Acum ați schimbat casa de discuri, este primul album pe care îl scoateți la Listenable. Ce v-a făcut să faceți această alegere?

Da este un label mic și aparent puțin cunoscut, dar au legături bune cu distribuitorii de discuri. Și sper ca lucrurile să meargă. În seara asta trebuia să am deja CD-uri și tricouri, dar nu știu din ce cauză nu le-am primit încă. Nimeni nu m-a anunțat nimic.

În ce formă scoateți albumul, doar pe CD sau faceți și o variantă pe vinyl?

Da, scoatem materialul pe CD și pe vinyl în două variante, negru și argintiu.

Câte exemplare sperați să vindeți din noul material?

Cred că vom vinde 3.500 sau 5.000 de exemplare.

Sunteți mulțumiți?

Da, acum cu internetul este dificil să mai vinzi multe discuri. Până prin anul 2000 am vândut până la 20.000 de discuri din cele mai bune discuri ale noastre. Acum sperăm să vindem între 3.500 și 5.000 de discuri. Noi suntem mulțumiți. Dacă am fi vândut 100.000 de discuri și acum am fi scăzut la 5.000 de exemplare am fi avut o problemă. Dacă înainte vindeam sute de milioane de discuri, iar acum am fi vândut doar un milion aveam probleme, dar așa putem spune că suntem mulțumiți.

Dar până în anii 2000 vindeați 20.000 de discuri?

După apariția internetului și a posibilității de a descărca albumele de pe internet vânzările au scăzut pentru toți.

Asta v-a ajutat pe de altă parte și să vă faceți cunoscuți!

Da.

Nu v-ați gândit să vindeți albumul piesă cu piesă pe internet?

Știu că se face asta. Se vând piese cu 90 de cenți sau 1 euro, dar noi nu avem de gând să facem aceasta. Dealtfel nici nu văd care ar fi motivația pentru a cumpăra doar câteva piese de pe un album. Preferăm ca lumea să cumpere albumul sau să îl descarce de pe internet. Odată la un concert în Rusia, publicul cunoștea toate piesele noastre, fără ca să avem distribuție de albume acolo. Toți spectatorii ne știau muzica de pe internet sau din discuri piratate. Chiar dacă unii cred că aceasta poate să ne aducă pierderi, noi nu avem nimic împotrivă. Noi ne facem muzica noastră, scoatem albume și dăm concerte, asta este ceea ce ne interesează.

Am căutat să găsesc să cumpăr albumele mai vechi, dar nu le-am găsit la niciunul dintre siturile de vânzare de pe internet.

Anul trecut am scos un `coffret` cu toate albumele noastre. Era o cutie mare care cuprindea 7 CD-uri, dar s-a vândut imediat. Acum cu noul label avem în vedere să reedităm din nou toate discurile pe care le-am scos până astăzi.

Cum ai defini din punct de vedere stilistic acest nou album?

Albumul rămâne ancorat în death. Stilul nostru nu s-a schimbat în decursul timpului. Loudblast rămâne bine ancorată în death, este un stil care ne definește și pe care îl practicăm cu succes. Acum nu vei mai găsi prea multe trupe care să facă death clasic. În general vechile trupe care mai există încă se mai ocupă, sau trupe care nu au mai activat în ultimii 10 ani revin tare pe piață. Noi nu am părăsit niciun moment muzica asta și sper să mai rămânem în branșă încă mult timp de acum încolo. Noi avem publicul nostru aici în Franța și în lume, așa că nu avem niciun motiv să mergem spre alte direcții.

Loudblast a sunat în totdeauna foarte bine, cum ați făcut pentru a menține ștacheta ridicată în permanență?

Întotdeauna am căutat să facem lucrurile foarte bine. De exemplu în 1991 am vrut să înregistrăm un album la Tampa Florida, acolo era în acel moment centrul death metal-ului. Am vorbit cu producătorul, acesta a spus „Da”, am plecat în Florida și am înregistrat albumul. Au înregistrat acolo albumul din 1991 (Disincarnate), iar mai apoi când am venit și eu în trupă am înregistrat tot în Florida și următorul album, cel din 1995(Sublime Dementia). În 1997 am înregistrat un album aici la Valenciennes, într-un studio mic. Însă pentru producție și mixaje a venit Colin din Anglia, un producător care a lucrat doar cu cele mai mari trupe.

În acea perioadă a albumelor scoase în America, Loudblast era o trupă de primă linie a death-ului. Eu v-aș plasa între Obituary și Sepultura.

Da, în timp ce lucram la album, erau și Sepultura care lucrau pentru Chaos AD, albumul lor cel mai vândut și cu care au devenit foarte cunoscuți. Apoi în `94 noi am scos albumul nostru, iar ei au scos următorul lor album.

Da au scos albumul Roots, ultimul album cu Max Cavalera. Acum și Sepultura mai există și Cavalera și-a făcut propria trupă, Soul Fly.

Soul Fly nu-mi place.

Da. Sunt produși de Nuclear Blast.Tu ce muzică asculți?

În general ascult rock vechi. Ascult Led Zepelin, Deep Purple, rambow. Ba chiar m-i se întâmplă să ascult și depeche Mode.

Asculți și rap?

Nu rap nu ascult. Dar există și rap de calitate, nu tot rap-ul este doar o porcărie.

Cum ai ajuns la Loudblast?

Înainte cântam trash într-o trupă din Lille care se chema The Scroters. De aici am ajuns la Loudblast, iar acum în paralel cu asta mai am o trupă, Black Bomb.

Black Bomb cântă black?

Nu. Black Bomb este o trupă de grid core cu doi vocaliști.

În ultima parte a interviului l-am întrebat pe Hervé dacă nu au de gând să își promoveze albumul Burial Ground și în România?

Am cântat în toate țările din Est, mai puțin în România. Chiar am dori să ajungem și acolo, dar trebuie ca producătorul nostru să găsească ceva contacte acolo și să organnizeze unul sau mai multe concerte.

O să încerc eu să văd ce pot să fac. Până atunci vă voi face publicitate la mine pe blog.

Mersi! Poate iese ceva!

Dar la Lille când ajungeți cu un concert?

La lille nu ajungem. În 22 iulie suntem în apropierea Lille-lui, la un festival în Belgia.

I-am mulțumit lui Hervé pentru că a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu, iar el urmează să-mi trimită prin poștă albumul în săptămâna următoare. Imediat ce voi primi albumul îi voi consacra un articol critic.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

The Latest

Copyright © 2011-2016 Crafted by Sharpfont Creative

To Top